În inima scenaristului
Dacă vrei, poți!
Legătura indistructibilă între lumea din tine și lumea reală din viața ta
Oamenii au impresia ca noi, scriitorii, ne traim vietile in lumile noastre imaginare, visand, murind, iubind. Dar tot ceea ce este frumos in paginile cartilor vine din adevar.
Octavian Fînaru în ziua lansării cărții
În inima scenaristului
Despre autor
Octavian Finaru a publicat prima carte la varsta de 18 ani. Curios sa creeze povesti fascinante pentru cititorii lui, s-a specializat in inteligenta emotionala, terapie si lucrul cu oamenii, descoperind – nu doar pentru personajele din carte, ci pentru el insusi – cum poate sa-ti fie mai bine in cuplu, in relatiile cu oamenii si in cariera. A scris 5 carti si a devenit bestseller in Statele Unite, creand povesti si programe pentru sanatatea emotionala si forta de a porni spre implinirea visului tau.
A publicat:
- Grigore
- In inima scenaristului
- A (o scrisoare de dragoste de 200 de pagini)
- Cartea care iti da curaj
- Ariana
Serii si seriale pe Canalul de Youtube:
- Jurnalul “Viata ca Scriitor”
- Curs Gratuit “Relatiile cu Oamenii”
- Serialul Adevarat “Eu”
Este fondatorul si trainer al Academiei de Inteligenta Emotionala, dezvoltand scoli si programe precum
- Scoala de Scriere Creativa
- Scoala de Traire Intensa
- Scoala Vietii – pe bune
Trăim personaje.
Zi de zi.
Suntem bărbat sau femeie.
Copil sau bătrân.
În cuplu, suntem soț, soție, iubit sau iubită.
La locul de muncă, suntem șef, angajat, coleg, colegă…
Pentru oamenii din jur, suntem un cunoscut, un apropiat, o apropiată, un vecin, o cunoștință.
Trăim printre personaje.
În filme, în cărți sau în melodii.
Acasă, la magazin sau când vorbim la telefon.
Jucăm roluri – în filmul vieții noastre.
Arătăm oamenilor ce credem că vor să vadă.
(sau ce ne-ar fi de folos să vadă)
Doar că, în toată aglomerația asta,
uităm de noi. Uităm cine suntem cu adevărat.
Și niciodată, nici la școală, nu am învățat să răspundem la întrebarea asta.
(îți vine să o lași în urmă chiar acum, așa e?)
Doar că, simplu și de necontestat,
TU ești scenaristul vieții tale!
Rânduri din Prefață
Personajul reprezintă o variantă în care poți fi. De la Stanislavsky la Ivana Chubbuck, știm că actorul este el, și nu altcineva, atunci când este pe scenă. Teatrul este adevăr, contrar a ceea ce unii oameni tind să creadă în primă fază, bazându-se, în mod eronat, pe credința că un actor bun este un mincinos veritabil, cu acte în regulă.
Doar gândindu-ne că un text poate fi interpretat extraordinar de un actor și același text poate fi interpretat lamentabil de un altul, ne spune că, pentru a fi credibil, trebuie să știi să fii credibil. Iar aceasta se întâmpla numai în momentul în care dai personajului bucăți din viața ta, reale, trăite de tine. Poate că, în spatele unui anumit cuvânt din text, tu spui, de fapt, altceva, dar privitorul va simți adevărul și gândul pe care le transmiți. Cuvinte cu subînțeles…
Pe scena în speță, adevărul se vede, iar goliciunea din spatele cuvântului, de asemenea. Atunci când un spectator simte energia dată de actor, stările, trecerile de gânduri, el simte ceea ce este real, nu o făcătură. (…)
De aceea, scenaristul are un rol foarte important în crearea personajului și a poveștii în ansamblul ei. El este graficianul care schițează, în linii mari și până la detaliu, cărarea. Actorul este cel care alege modul în care merge pe acea cărare, astfel încât să fie în acord cu credințele scenaristului, îmbogățind viziunea, dând substanță și culoare textului.
Ioana Picoș
actriță
Cartea este pentru tine dacă:
- ai curiozitatea sa patrunzi intr-o lume noua, magica
- te-ai gandit macar o data sa scrii o carte
- te fascineaza povestile in orice stare a lor: carte, film, serial
- simti ca ai ajuns intr-o rutina si vrei sa scapi
- n-ai mai ras cu pofta de prea mult timp si ti-e dor
- lipseste pasiunea din viata ta si cauti ceva nou
Fragment din Lansarea de carte – La Belle Vie, 12 decembrie 2013
În inima scenaristului
CINE SCRIE CE ESTE ÎN INIMA TA?
Stateam de vorba cu actrita Ioana Picos si mi-a lansat o provocare. “Asa cum traim noi (nr. actorii) personajele, si tu, ca scriitor, traiesti mult cu personajele tale” spunea ea. Mi-a spus sa scriu un articol despre asta. Atunci aveam blog si scriam de zor articole. Facand schema articolului, mi-am dat seama ca este atat de mult de spus. Pe masura ce inaintam si dezvoltam lucrurile care meritau impartasite, ma convingeam mai mult si mai mult ca nu pot sa scriu “doar atat” si este important “si asta”, “si asta”, si… a ajuns o carte.
Pornind de la legatura stransa intre scenarist si personaje, am prezentat cititorilor cine este scriitorul cu adevarat. Personalitatea lui, atitudinea si iubirea pentru ceea ce creeaza, responsabilitatile si relatia cu personajele – elemente care nu descriu altceva decat viata fiecarui om de pe pamant. Daca ar fi oferita unui martian, ar reprezenta abecedarul vietii pe pamant, oamenii cu trairile si incapatanarile lor, cu dorintele si cu fricile pe care le avem cu totii, cu nevoile si cu ceea ce facem pentru indeplinirea lor – atunci cand facem. Si cand nu. Adesea mi-l imaginez pe Micul Print citind “In inima scenaristului” fapturilor pe care le intalneste in Univers. 🙂
Unii dintre cei mai apropiati oameni din viata mea mi-au spus ca le-a fost greu sa treaca de pagina 20. Altii mi-au povestit entuziasmati ca au devorat-o. Este o carte pentru oamenii sensibili. Daca-ti derulezi viata in stres si agitatie, vei vrea raspunsuri in carte mai devreme decat ti se vor arata si vei reusi sa o termini doar daca esti intr-un punct in care vrei cu adevarat o schimbare in viata ta.
Citește fragmente din carte
Testimoniale
Scenaristul - părintele, iar personajele - copiii. Părinte modern, uşor autoritar care controlează din umbră personajele, dându-le o "libertate" dirijată pe care noi, cititorii, o sesizăm sau nu. Gânduri, emoţii, sentimente, trăiri pentru ca noi, publicul, sătul de stresul cotidian, să ne putem regăsi, fiecare în câte un personaj, şi să trăim fictiv, aşa cum nu putem sau nu vrem în viaţă reală, fără secrete, dezamăgiri, teamă, intrigi... Octavian are grijă de personaje, nu în detrimentul celor din jur, ci pentru ei... pentru a le oferi un refugiu care să-i lumineze şi să-i întărească, să-şi impună să treacă peste orice posibilă încercare. Cel puţin la mine a reuşit şi, pentru asta, îi mulţumesc!
Scenaristica este un domeniu greu şi complex. Uitasem acest lucru, până când am citit "În inima scenaristului", moment în care am retrăit o parte din frământările care vin odată cu scrisul. Odată cu dedicarea completă pentru poveştile sale, vine şi curajul, curajul de a se expune, pe care, evident, Octavian îl are din plin. Nu doar expunerea din această carte, ci aceea cu care a creat toate situaţiile şi personajele de-a lungul timpului. Pentru că, vrei sau nu, crearea unei alte lumi te dezgoleşte complet ca scriitor, te lasă fără secrete în faţa unei lumi întregi. Lumea scenaristicii e la picioarele lui.
O lucrare făcută cu multă pasiune şi atenţie pentru detalii, care vine direct din inima unui scenarist. O lectură plăcută care, pe alocuri, îţi deschide ochii, ajutându-te să înţelegi lumea unui scenarist, cu bucuriile şi provocările ei, dar şi, foarte important, relaţia dintre scenarist şi personaj. Că şi scenarist de ocazie mă regăsesc în cuvintele lui Octavian, aşa că recomand cu mare plăcere.
Puţini oameni înţeleg ce înseamnă să scrii şi mai puţini înţeleg ce înseamnă să-i laşi pe ceilalţi să-ţi citească scrierile. E ca şi cum i-ai pofti în căminul tău, în sufletul tău, în intimitatea ta. A scrie înseamnă a-ţi crea, de fapt, un univers numai al tău, o reprezentare a imaginaţiei tale sau, de multe ori, realitatea trecută prin filtrul sufletului tău - lumea aşa cum o vezi tu. Octavian nu creează situaţii prin scenariile lui, ci dă viaţă unor lumi: apar chipuri, se văd imagini clare şi se aud sunete.
Octavian pune accentul pe responsabilitate. “Dă din casă”, mărturiseşte că această ocupaţie, meseria de scriitor, este periculoasă şi că nu te poţi lăsa pradă imaginaţiei. Susţine că are nevoie de control şi, pentru a-l dobândi, îşi impune reguli. Oamenii, tinerii, bebelușii și câinii fug de reguli şi, iată, acest scenarist, unul care face parte din categoria fiinţelor cărora nimeni nu-le impune reguli, îşi impune singur să funcţioneze sub tot felul de criterii şi principii. Aşa se converteşte artistul la realitate.
Autorul surprinde foarte bine procesul creator al unui scenarist, om la rându-i, obstacolele pe care le întâlneşte şi întrebările grele la care trebuie să răspundă, cu sinceritate sau nu. Mi-a atras atenţia accentul pus pe relaţia foarte intimă personaj - creator, relaţie care are ca substrat adevărate lecţii de viaţă şi situaţiile în care ne regăsim fiecare dintre noi zilnic. "În inima scenariustului" va exista întotdeauna convingerea că totul putea să fie mai bine sau altfel.
